„Orice epidemie de ciuma de astazi isi are obarsia in Moartea Neagra din Evul Mediu", sustine Poinar. Prin folosirea aceleiasi metodologii, este posibila studierea genomilor tuturor agentilor patogeni din istorie si intelegerea evolutiei lor si a pandemiilor. Descendentii directi ai acestui agent patogen care a adus Moartea Neagra populatiilor din Evul Mediu continua sa existe si astazi, ucigand cam 2000 de oameni in fiecare an. „In cei 660 de ani de evolutie ca agent patogen, au existat relativ putine schimbari in genomul sau, dar aceste schimbari, indiferent cate mici, s-ar putea sa fie responsabile de virulenta teribila a ciumei care a ravasit Europa", constata profesorul german. „Pasul urmator va fi sa determinam de ce a fost atat de letal". Din scheletele gasite in „putul ciumei" din East Smithfield s-au extras probe biologice (din dintii lor) care au permis cercetatorilor sa calculeze varsta stramosului germenului Yersina Pestis, responsabil de declansarea ciumei bubonice. Din datele obtinute s-a constatat ca epidemiile de ciuma anterioare, cum a fost cea Iustiniana, din secolul al VI-lea, au fost cauzate de un alt agent patogen, cu totul strain de cel responsabil de Moartea Neagra. Ciuma Iustiniana a decimat intregul Imperiu Roman de Rasarit, ucigand peste 100 de milioane de oameni si se crede ca a fost prima pandemie din istoria omenirii. Organismul patogen din Evul Mediu a evoluat, se pare, dint-o bacterie inofensiva, gasita in sol. Cercetatorii nu pot preciza, inca, ce anume a determinat mutatia spre organismul letal care a ingrozit Europa medievala.
Povestea nu poate fi confirmata oficial, dar nu face decat sa sublinieze ca epidemiile de ciuma sunt posibile si astazi si ca studiul cauzelor virulentei agentului patogen ar putea feri omenirea de o noua catastrofa. Moartea Neagra (numita asa din cauza culorii pielii victimelor sale) a mai incercat un atac frontal in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea si n-a disparut cu totul.
