Într-un interviu acordat în exclusivitate ziarului „Weekend Adevărul“, magicianul britanic Steven Frayne, în vârstă de 28 de ani, a vorbit despre cum se vede magia de partea lui. Protagonistul emisiunii „Dynamo şi magia imposibilului“, de pe Discovery, a ştiut drumul magic pe care urma să o ia încă de la vârsta de 7 ani, când a văzut primul truc.
Astăzi este cunoscut drept „magicianul care a mers pe apă“, cel care a introdus elemente de dans şi hip hop în magia sa, dar mai ales magicianul care poate oricând apărea lângă tine pe stradă, gata să te uimească. Vrea să vină cât mai curând în România şi să facă ce ştie el mai bine: să-i uimească până şi pe cei mai sceptici.
„Weekend Adevărul“: Printr-o analogie simplistă, medicul ajută oamenii să se simtă mai bine când sunt bolnavi, profesorul îi învaţă când nu cunosc. Tu eşti magician. Ce au oamenii de câştigat?
Steven Frayne: Cred că prin magia mea reuşesc să-i fac pe oameni să se minuneze. Capătă o perspectivă diferită asupra lumii şi adesea reuşesc să zâmbească. E incredibil să faci pe cineva să zâmbească, să râdă, să spună: „Uau!“. O asemenea experienţă poate schimba starea de spirit oricui. Cred că pot să le ofer oamenilor un moment de fericire. Tuturor ne place să fim fericiţi, nu ? Tuturor ne place să zâmbim.
Îţi aminteşti când ţi-ai spus: „Gata, asta e! Magia îmi place, asta vreau să fac în viaţă“?
Cam de pe la 11 ani mi-am dorit să fac magie. Dar nu eram 100% convins că vreau să-mi fac o carieră din asta. Însă, la 19 ani, m-am internat în spital, am suferit o operaţie şi am rămas internat timp de şase luni. Am fost la un pas de moarte atunci. A fost un moment de cotitură în viaţa mea, după ce am supravieţuit operaţiei. A fost momentul în care mi-am zis că, după ce ies din spital, vreau să-mi fac o carieră în magie. Voiam să las ceva în urma mea şi simţeam că magia era singurul lucru care m-ar fi ajutat să fac asta. Dacă aş fi murit în spital, nimeni nu şi-ar fi amintit de mine, pentru nimic.
Care a fost primul număr de magie pe care l-ai văzut?
Bunicul meu avea o cutie roşie de chibrituri şi una verde, cu beţe roşii de chibrit şi, respectiv, verzi. M-a pus să aşez chibriturile verzi în cutia roşie şi pe cele roşii în cutia verde. Apoi a pocnit din degete deasupra ambelor cutii şi chibriturile şi-au schimbat locul. A fost cel mai uimitor lucru pe care îl văzusem vreodată ! Aveam 7 ani şi mi s-a părut incredibil. A fost prima oară când m-am întâlnit cu magia.
Aşa ai ajuns să fii un magician autodidact?
Adevărul este că am intrat în lumea magiei cu ajutorul bunicului meu. El nu era magician, dar ştia să facă nişte trucuri grozave. Când eram mic, mi-a arătat cum să mă folosesc de magie ca să scap de nişte băieţi de la şcoală care se tot luau de mine.
Dintre toate trucurile pe care le-ai învăţat de la el, pe care le mai foloseşti şi astăzi ?
Unul ar fi cel cu care le „iau“ forţa oamenilor. În primul episod al programului, de exemplu, un campion mondial la box încearcă să mă ridice de la pământ şi nu reuşeşte. Acesta e primul lucru pe care mi l-a arătat bunicul meu, fiindcă băieţii de la şcoală obişnuiau să mă ia pe sus şi să mă bage într-o pubelă, cu care apoi îmi dădeau drumul la vale, de pe un deal. Însă bunicul mi-a arătat cum să le „fur“ puterea şi să fac astfel încât băieţii să nu mă mai poată ridica deloc. Acest truc m-a ajutat să trec cu bine de liceu şi m-a salvat de bătăuşii care îmi făceau zile grele.
Bunicul tău a fost o figură decisivă în viaţa şi cariera ta?
Toate numerele de magie pe care le făceam când eram mic le-am învăţat de la el. Fără bunicul meu nu aş fi învăţat niciodată magie. El a fost figura paternă care mi-a influenţat viaţa. Tot ce am făcut în viaţă am făcut datorită sfaturilor lui. Fără el, nu aş fi cine sunt astăzi. Mi-ar fi cam greu să vorbesc despre un anumit lucru, mai presus de altele, învăţat de la el. Bunicul m-a învăţat să am încredere în mine, să trăiesc viaţa din plin şi să cred că orice e posibil. Asta încerc să prezint şi eu în programul meu: le arăt celor care mă urmăresc că totul e posibil. Nimic nu e imposibil!
În epoca digitală, când dispunem de tehnologie, parcă ne vine mai greu să credem în magie. Cât de uşor acceptă oamenii numerele tale de magie?
Dacă m-ai vedea vreodată făcându-mi numerele de magie în viaţa reală, ai vedea că procedez corect. Mi-am petrecut ani buni din viaţă încercând să lupt contra scepticismului şi să-i fac pe oameni fericiţi. Fiindcă, aşa cum spuneai, în era digitală dispunem de mai multe dispozitive, este mult mai greu acum să-ţi impresionezi publicul decât era, probabil, acum 10 ani. Din fericire, eu reuşesc să impresionez, dar recunosc că sunt deschis ideii de tehnologie şi încerc să o încorporez în magie. Unul dintre numerele mele de magie reprezentative apelează la telefoane mobile. În ziua de azi, cred că aproape toată lumea are un telefon mobil. Astfel de spectacole pot fi mai dificile, dar mă motivează să lucrez mai mult. Şi cu cât oamenii sunt mai sceptici, cu atât muncesc mai mult ca să-i conving şi să-i impresionez cu magia mea.
Dar faptul că ai la dispoziţie computere sau alte elemente de tehnologie îţi simplifică „misiunea magică“?
Unele da, cum ar fi internetul, în sensul că mă ajută să-mi prezint magia în faţa întregii lumi. E mai simplu să faci asta acum decât înainte, când ar fi trebuit să mă deplasez fizic dintr-o ţară în alta, să fac escale în diverse locuri. Acum pot să postez un clip video online şi într-o secundă, apăsând pe un buton, ajung să fiu văzut în toată lumea. Tehnologia îi ajută pe oameni în sensul că le pune la dispoziţie mai multă informaţie, dar îi face şi mai sceptici cu privire la diverse lucruri. Ca urmare, eu trebuie să mă asigur că magia mea respectă întotdeauna un anumit standard de calitate, ca să nu ştirbesc nimic din ceea ce fac. Este tot mai greu azi să faci oamenii să creadă în magie, fiindcă, după cum spuneam, acum avem totul la dispoziţie printr-o simplă apăsare pe un buton: se schimbă culoarea luminii din cameră, se aprinde televizorul, draperiile se trag la o parte, se face mai cald în cameră. Totul se face pur şi simplu apăsând pe un buton. Există atât de multă tehnologie pretutindeni, iar lumea progresează atât de rapid, încât eu trebuie să mă asigur că şi magia mea ţine pasul şi avansează în acelaşi ritm cu lumea, ca să-i pot convinge pe oamenii care devin tot mai inteligenţi. Dar asta înseamnă că vreau să arăt publicului că magia mea devine tot mai puternică şi mai bună. Dacă nu reuşesc, înseamnă că nu merit să am fani şi oameni care să îmi urmărească spectacolele. Deci sper să devin şi eu tot mai bun, pe măsură ce lumea devine tot mai bună.
Care e cel mai mare vis al tău, ca magician ?
Aş vrea să reuşesc să fac oamenii din toată lumea să zâmbească. Să răspândesc magia mea în întreaga lume. Când o persoană are o zi mai proastă, să fac un număr de magie cu care să o determin să zâmbească şi să uite o clipă de probleme. Mi se pare uimitor că pot face asta oriunde mă duc. Şi am o ambiţie uriaşă: aceea de a face numere de magie în fiecare ţară din lume.
Poţi spune că te-ai pregătit pentru acest număr timp de 15 ani?
Da. Ideea mi-a venit când eram mic, dar n-aş fi crezut niciodată că o să-mi reuşească şi în realitate. Dintotdeauna am avut această ambiţie, mi-am dorit să pot merge pe apă, dar... Oricum, când am decis s-o fac, mi-am zis că vreau să merg pe cel mai cunoscut râu din Anglia, adică pe Tamisa. În timp ce mergeam pe apă, s-a produs o întreagă nebunie. Când am pus primul picior pe suprafaţa apei, abia dacă se uitau la mine vreo 20 de oameni, dar când am ajuns la mijlocul râului se adunaseră deja cam 2.000 de persoane care mă urmăreau. Nu puteam să aud ce spuneau oamenii, fiindcă erau foarte departe, dar am simţit toată acea energie înconjurându-mă. Îmi mai amintesc că pe lângă mine a trecut un fel de feribot de pe care se auzea o melodie cu Michael Jackson şi cineva mi-a strigat ceva de genul: „Mergi ca Michael
Jackson pe apă!“ Eram în mijlocul râului şi cineva mă punea să imit Moonwalk al lui Michael Jackson. Asta este magie!
