Găurile negre stârnesc în continuare mare interes, nu doar pentru cercetători, ci şi pentru public. Fascinantele obiecte ascund multe secrete a€“ printre acestea se număra la loc de cinste gravitaţia cuantică, adică descrierea interacţiunii gravitaţionale în termeni cuantici. La aceastat teorie lucrează de zeci de ani de zile mulţi oameni de ştiinţă, dar până în prezent nimeni nu a reuşit să convingă comunitatea de „bunătatea” teoriei propuse.
Teoria corzilor (string theory) este una dintre teoriile dezvoltate în această direcţie, însă până la oră actuală nu există dovezi cum că ar fi cea adevărată. Un alt motiv de interes este legat de faptul că găurile negre ar putea să se transforme la „capatul celalalt” în adevărate găuri albe, fântâni de materie care să genereze alte lumi. Evident, această este doar o speculaţie, chiar dacă este susţinută de o terie matematică.
Misterioasele garuri negre pot avea dimensiuni infime sau enorme. Una dintre aceste găuri negre supermasive, descoperită recent în centrul galaxiei NGC 1277 aflată la 250 milioane ani lumina faţă de noi stârneşte mare curiozitate. Masa ei este de circa 17 miliarde de ori cea a Soarelui, reprezentând cam 14% din masa întregii galaxii. Din studiile efectuate până acum se ajunsese la concluzia că găurile negre din centrele multor, dacă nu a tuturor galaxiilor, au o masă de până la 10% din masă galaxiei în care locuiesc. Cum atunci gaură neagră din NGC 1277 are o masă atât de mare faţă de galaxia în care se situează? Cercetatotrii Erin Bonnin de la Quest University Canada în Squamish British Columbia şi Gregory Shields de la University of Texas at Austin USA, au prezentat o ipoteză îndrezneaţă pentru a explica fenomenul.
Gaura neagră cu pricina nu s-a născut în galaxia în care locuieşte la oră actuală, ci într-o galaxie relativ apropiată, NGC 1275, situată la 325,000 de ani lumina faţă de NGC 1277. NGC 1275 este o galaxie mult mai mare decât NGC1277 şi s-ar fi născut prin contopirea a două galaxii mai mici acum câteva miliarde de ani. În urmă acestei contopiri inclusiv găurile negre din cele două galaxii şi-au unit destinele în uriaşa gaură neagră pe care o vedem astăzi. În momentul unirii găurilor negre iniţiale procesul de calapsare a uneia spre cealaltă a dus la degajarea unei cantităţi enorme de energie care a propulsat practic noua gaură neagră în afară noii galaxii.
