Abandonul maternal precoce reprezinta cea mai puternica trauma psihologica adusa unei fiinte umane, care poate lasa, uneori, daune psihosomatice ireparabile pentru tot restul vietii.
Pentru a arata importanta vitala a legaturii mama-copil in primii ani de viata, Spitz a facut un studiu pe doua grupuri de bebelusi, unul din orfelinat iar celalalt din inchisoare, de la mame care au nascut in inchisoare si isi cresc copilul acolo.
Copiii din inchisoare erau ingrijiti de mamele lor naturale, in conditii de inchisoare, bineinteles, in timp ce copiii din orfelinat erau ingrijiti de personalul orfelinatului instruit pentru ingrijirea copiilor.
Spitz a observat cum copiii din orfelinat erau mai bine tratati si ingrijiti de asistente decat erau cei din inchisoare de catre mamele lor naturale, dar in ciuda acestui fapt copiii din inchisoare aveau o rata a decesului mai mica decat cei din orfelinat.
Astfel ca pe parcursul a doi ani de studiu mai mult de o treime din copiii din orfelinat au decedat, in timp ce toti copiii crescuti in inchisoare erau vii, chiar si 5 ani mai tarziu.
Mai mult decat atat, dezvoltarea fizica si psihica a celor din orfelinat era mai slaba decat a celor din inchisoare si copiii erau mai putin curiosi, mai putin jucausi, mai inerti si mai sensibili la infectii decat cei care au stat in preajma mamelor.
Cei din inchisoare au inceput sa mearga si sa vorbeasca mult mai devreme decat cei din orfelinat, iar unii au facut scoruri mai bune la teste chiar decat copiii din familiile normale.
Studiul a subliniat importanta critica a mamei in preajma copiilor in special in primii ani de viata astfel incat ei sa aiba nevoile implinite.
Nu toti copiii mor pentru ca mamele nu sunt langa ei in primii ani de viata. Dar cei care supravietuiesc abandonului maternal sufera de depresie anaclitica, asa cum au fost diagnosticati si cei din orfelinat. Efectele acestei depresii ii poate urmari pe tot parcursul vietii si le influenteaza alegerile si destinul. Copiii abandonati la scurt timp dupa nastere tind sa fie timizi si retrasi, fara incredere in sine si mai ales fara a avea incredere in ceilalti. Ei traiesc mereu cu teama ca vor fi abandonati sau increderea le va fi tradata.
