A fost foarte apreciată la vremea respectivă, astfel că, în 1615, până şi papa o consuma cu plăcere. Fiind atît de roditor, după 20 de ani, topinamburul se vindea la preţuri destul de accesibile. În secolul al XVIII-lea, cartoful a redus considerabil folosirea topinamburului.
În secolul al XIX-lea, topinamburul a fost printre principalele plante de cultură folosite în alimentație și pentru furajarea animalelor.
Topinamburul este o plantă medicinală şi un aliment gustos. I se mai spune măr-de-pământ, morcov-porcesc, nap porcesc sau pară-iernatică. Are tuberculii asemănători cu ai cartofului, dar cu contur neregulat, precum ghimbirul. Ca plantă, arată ca floarea-soarelui, cu care este rudă apropiată.
Tuberculii de topinambur conţin o cantitate de până la 20% substanţă uscată, în care se găseşte din belşug un polimer al fructozei, numit inulină. Mai conţin fier, calciu, magneziu, mangan, potasiu, sodiu, siliciu, zinc, proteine, pectine, aminoacizi, vitaminele B1, B2 şi C. Tulpina şi frunzele au în compoziţie triptofan, leucină şi beta-caroten (provitamina A). Inulina este un polizaharid natural unic, cu 95% fructoză.
Beneficiile consumului de topinambur:
- reglează secreţia de insulină şi previne accesele de hipoglicemie, care sunt precursoarele diabetului.
- facilitează procesele digestive, permiţând echilibrarea florei intestinale.
- reduce semnificativ, şi uneori chiar definitiv, durerile de spate şi de articulaţii.
- favorizează dezvoltarea în intestin a aşa-numitelor bacterii prietenoase, care, între altele, îmbunătăţesc producţia de celule ale sistemului imunitar şi le activează pe cele existente.
- stopează stazele, prevenind inflamaţiile intestinului având chiar şi o acţiune antitumorală directă.
- ajută la producţia de leucocite şi hematii, fiind astfel de folos anemicilor.
- tratează acneea şi unele eczeme.
- reduce şi stabilizează tensiunea arterială.
- scade valorile colesterolului din sânge.
- ajută în constipaţii.
- contribuie la stabilizarea sistemului nervos.
- inhibă dezvoltarea Candida albicans şi a altor “ciuperci” parazite, ţinând sub control proliferarea acestora.
- reduce aciditatea.
- normalizează flora intestinală, stimulează peristaltismul intestinal.
- accelerează tranzitul intestinal, împiedicând stazele.
- elimină metalele grele şi toxinele.
- măreşte debitul de urină.
- scade apetitul, fiind ideal în curele de slăbit.
- sporeşte uşor secreţia de bilă şi de sucuri gastrice.
- îmbunătăţeşte compoziţia sângelui.
- reduce până şi ridurile cele mai serioase.
- ajută în tratarea poliartritei.
- luptă cu arsurile gastrice.
